Japonia: un nou împărat, o nouă eră

Împăratul Akihito se află de 30 de ani pe tron iar era care se încheie odată cu el s-a numit “Heisei”, altfel spus era “împlinirii păcii”. Acum va începe o nouă eră, “Reiwa”, a “frumoasei armonii”. Japonezii au în general trei săptămîni de concediul pe an, dar majoritatea salariaţilor nu-şi iau decît jumătate din acest număr de zile. Cultura de intreprindere, în Japonia, înseamnă, pe lîngă fidelitate faţă de patron, şi cîteva zile pe an lucrate sub formă de cadou oferit firmei. Ca să nu mai spunem că ziua de lucru în Japonia este mai lungă decît pe alte meridiane ale ţărilor puternic industrializate.

Iată de ce aceste zece zile libere sunt un fel de şoc cultural şi social în Japonia. Din surse ale autorităţilor la Tokyo se arată că numărul călătorilor, pe şosele, în gări şi în aeroporturi va fi fără precedent. Băncile vor fi închise pînă pe data de 6 mai, iar japonezii, care plătesc deseori în lichid, au luat cu asalt şi distribuitoarele de bancnote.

Este pentru prima oară, în ultimele două sute de ani, că un împărat abdică în Japonia. În vîrstă de 83 de ani, Împăratul Akihito a considerat că nu-şi mai poate îndeplini în mod corect atribuţiile, de unde predarea ştafetei către Naruhito, 59 de ani. Akihito a fost cel de-al 125-lea împărat al Japoniei şi a înţeles să modernizeze oarecum acest rol. El s-a dorit mai aprope de oamenii simpli, iar soţia sa nu avea titlu de nobleţe în momentul căsătoriei.

După al doilea război mondial împăratul şi-a pierdut practic toată puterea în Japonia. Noua Constituţie redactată în 1947, cînd americanii ocupau Japonia, a definit împăratul drept “simbol al statului şi al unităţii poporului”. Tatăl lui Akihito, Hirohito, a fost împărat timp de 62 de ani, într-o perioadă cînd Japonia a dus o politică extrem de agresivă în Asia de sud-est. După capitularea Japoniei, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, americanii au înţeles însă că japonezii acceptă orice, cu condiţia ca simbolul imperial să fie menţinut.