Sărmanii urși, sărmanii oameni

Bodor Tünde , 04.12.2019

Ursul lovit de mașină lângă Praid și lăsat să sufere aproape o zi întreagă din cauza lipsei unei proceduri precise în asemenea cazuri a stârnit revolta unei țări întregi. Pe bună dreptate. Sărmanul urs a avut ghinionul să-i sune ceasul în weekend, când pe la ministere bate vântul, nu e un om responsabil care să semneze ordinul de recoltare. Ulterior se spune că nici nu a fost nevoie de acest ordin, dar pe la noi nu se știe de ce e pedepsit omul: că face ori pentru că nu face ceva….

Oare e de ajuns suferința acestui urs să schimbe ceva în țară? Și a celorlalți câțiva zeci care și-au găsit sfârșitul pe drumuri? A celor care au fost călcați de tren? Sunt multe de schimbat, dar modul în care autoritățile tratează această problemă este cu siguranță foarte important. Da, a fost demis prefectul harghitean, pentru că nu și-a îndeplinit datoria în funcția de președinte al comitetului județean de urgență (oricum urma să fie schimbat de noul guvernu) nu a gestionat cazul în mod corespunzător, dar cu asta nimic nu a fost rezolvat: legislația neclară și inconsecventă, legea oarbă a rămas, teama autorităților de a acționa, de a decide a rămas și ea (strâns legată de prima problemă amintită). La fel și teama populației de urșii care tot mai des intră peste oameni chiar în curți, în grădini, de multe ori și în casă. Sunt multe victime omenesti, numai în luna octombrie au decedat trei oameni în urma atacurilor. Inventarul animalelor domestice căzute pradă acestui carnivor e cu foarte multe poziții, iar despăgubirile promise de lege întârzie cu anii. Tot mai mulți suferă accidente în urma întâlnirii cu ursul pe șosele. Mașini zdrobite, cu pagube de mai multe mii de euro. Oameni accidentați, panicați. De ei nu se aude la știrile de seară.

De sâmbăta cu pricină alți patru urși au fost loviți pe șosele. Unul la Cernat: de data asta, animalul a fost tranchilizat destul de repede și a fost dus la adăpostul de urși de la Zărnești (aici însă ulterior a fost eutanasiat, pentru că avea două membre rupte). Un alt urs a fost accidentat pe DN1 în județul Sibiu, lângă Bradu, un altul lângă Petelea, care a murit pe loc, iar ultimul între Bălăușeri și Găești (jud. Mureș). Victime omenești nu au fost in aceste cazuri, ci doar pagube materiale consistente.

Deși știm că și în alte județe sunt conflicte între urs și om (cu precădere în Argeș, Suceava și Prahova), de multe ori chiar și cu un deznodământ tragic, județele Harghita, Covasna și Mureș suferă de câțiva ani buni foarte mult din cauză că la presiunea ONG-urilor de mediu s-a sistat cota de intervenție în anul 2016. În anii precedenți au fost recoltați (mai pe înțelesul tuturor – împușcați) cam 400-500 de urși, procentual 1-2 % din populația cunoscută. Așa s-a ținut sub control numărul exemplarelor acestei specii protejate, care însă în ultimii ani a scăpat de sub control. În lipsa banilor alocați rezolvării problemei, nu există o numărătoare exactă pe baza de material genetic, deci într-adevăr nu se știe câte exemplare sunt în aceste județe, respectiv în țară. Numărul ursilor era evaluat oficial, acum 3 ani, la 6450-7200 de exemplare, crescut cu rata de înmulțire de 7-8% duce la o populație de aproximativ 9000 de urși, majoritatea – cam 80 % – trăiesc in județele Ținutului Secuiesc și județul Brașov. Este evident – în mod foarte trist nu și pentru cei de la București – vorbim de aproximativ 3500 de urși numai în Covasna și Harghita, în timp ce suprafața de păduri ar permite să trăiască bine cel mult 800 de urși. Într-un fond cinegetic de 20 de mii de hectare din Covasna, (teoretic acest teritoriu e de ajuns pentru 8 exemplare) trăiesc 80. Planul național de acțiune pentru conservarea speciei de urs brun în România, elaborat de Institutul național de dezvoltare-cercetare în silvicultură Marin Drăcea (ICASMD) în colaborare cu reprezentanții ONG-urilor, comunicat anul trecut în Monitorul Oficial, spune clar că singurul mod de a regulariza numărul exemplarelor este vânatul. Vănătorii au experiențe la câte-o vânătoare cum n-au avut în anii anteriori: într-o goană de 40 de hectare 54 de urși, multe femele. Ne spun că femelele se împerechează mai repede decât cum ar fi normal, la vârsta de trei ani, când încă nu sunt apte pentru a crește pui. Iar ceea ce în anii precedenți ar fi fost un miracol, acum e oarecum obișnuit: să vezi urși cu 3-4 pui. Doar bănuim că acest fenomen e cauzat și de hrana care provine din tomberoanele din orășe, de E-urile de care și noi avem parte zi de zi în alimentele cumpărate. În păduri nu mai sunt destule bârloguri pentru toți urșii: în special exemplarele tinere, alungate de masculii bătrâni, se apropie de sate și orașe. Mai precis, intră în ele. Odată obișnuiți cu mâncarea provenită din pubele, sau din grajdurile, curțile oamenilor, își învață și puii să-și caute hrana în același mod. Ar trebui relocați, spun ONG-iștii și influencerii pe paginile de socializare. Ei nu știu că un exemplar matur se întoarce și de la sute de kilometri, numai animalele cu vârsta de până la trei ani se pot adapta la noul mediu. Relocați în Europa? Oh da, s-a încercat, anul trecut ministrul mediului Grațiela Gavrilescu i-a oferit țărilor europene, unde de ani buni nu există nici unul, fiind împușcat și acel exemplar care are nenorocul să treacă peste hotare: reprezentând o amenințare pentru proprietatea privată sacră, ei nu se vor nicăieri.

Planul de acțiune amintit nu a fost respectat nici o clipă de legiuitori, din motivul deja amintit: din cauza lipsei fondurilor alocate unei numărătoare pe baza științifică. Detalii ne-a relatat Barna Benedek de la Asociația de vânătoare Pro Silva din județul Covasna. Numărarea s-ar baza pe urme genetice recoltate de la animale, dar procedura necesită mulți bani și s-ar finaliza după mai mulți ani. Cum celelalte intervenții ar fi diferențiate în funcție de densitatea urșilor pe un anumit areal, fără primul pas făcut nu se poate înainta, deci nu se poate aplica acest plan. Punct.

Ca praf în ochi, în 2018 și 2019 s-a dat de către minister o cotă de intervenție pentru un număr de 140 urși, dar numai în cazul în care ei se consideră periculoși pentru om sau dacă produc mari pagube. Cum se face, cum nu, foarte-foarte multe dosare conținând cereri de despăgubire sunt refuzate, chiar și dacă daunele sunt peste 10 mii de euro, de unde se deduce că oamenii nu mai înfruntă birocrația dacă nu au pagube însemnate. Iar de aici rezultă că numărul adevărat al conflictelor urs-om nu se știe exact, în mod cert însă este mult mai mare decât cel raportat către minister. Dar ce și cât s-a raportat? Nu vă plictisim cu borderoul tuturor pagubelor, care nu se rezumă numai la animale omorâte: sunt și multe hectare de culturi distruse. Gheorghe Neagu, directorul Agenției pentru protecția mediului Covasna ne-a declarat următoarele: în județul cel mai mic al țării până acum ursul a produs pagube în 241 de cazuri. A omorât 41 de vaci, 233 de oi și capre, 3 porci, 242 de găini, 15 iepuri, a distrus 45 familii de albine, la fel și 145 hectare de porumb, 150 bucăți de porumb siloz foliat, 4 hectare de sfeclă de zahăr, 134 pomi fructiferi, 4 hectare de ovăz și 10 hectare de grâu.

Să vedem și cum arată o intervenție după o vizită a ursului: vine el, omoară animale în curte – de exemplu, 20 de oi sau 2 porci și un cîine – sau poate atacă un om, care, cu puțin noroc, supraviețuiește. De obicei ursul vine seara. Aceștia sunt învățați să intre și peste, sau sub gardul electric, dar să fim onești, nu toți bâtrânii de la sate au bani și ajutoare să-și monteze așa ceva și omul râmâne cu paguba. Vânătorii au obligația să identifice ursul negru ca noaptea, pe care nici nu l-au văzut la lumină. Dacă justifică destul de temeinic că un urs anume e periculos, îl pot recolta, eventual reloca. Ursul nu vine când e așteptat, pândit, dar dacă vine sunt rare cazurile în care are semnalmente specifice după care poate fi identificat în mod cert, deci e greu de demonstrat că el e făptașul. E și cazul acelui urs (nu se știe, daca a fost unul singur nici acum), care anul trecut a intrat în curtea unui cămin de copii în satul Olteni, a omorât un cal, apoi a plecat. Data următoare s-a urcat pe pervazul ferestrei, doar un geam l-a despărțit de copiii din incinta clădirii. La finele lunii noiembrie a.c., după insistențele prefectului, consiliului județean, primăriei comunei și mai ales al DGASPC în sfârșit a fost împușcat. După o săptâmână de la cazul din Cucerdea (jud. Mureș), când un cioban a fost găsit mort în urma atacului unui urs, la o stână din apropiere un alt cioban a fost rănit.

Mai trebuie precizat și că mulți urși sunt loviți de tren. Anul acesta cel puțin cinci în județul Covasna. Autoritățile cheamă vănătorii să-i incinereze. Ei nu sunt plătiți pentru aceasta și nu este datoria lor. Statul e cauza fenomenului, are proceduri așa cum le are, legi ignorate, dar în mod cert nu vânătorii au datoria de a incinera leșurile.

Mă puteți acuza că sunt și eu din familie de vânători sau am un interes ascuns. Nu sunt, nu am. Sunt de partea oamenilor amenințați zi de zi de urși. A fermierilor, a gospodarilor care lucrează degeaba, a sătenilor care trăiesc după munca lor și care își pierd veniturile din cauza incompetenței, indiferenței statului și a autorităților. Sunt de partea bâtrânilor care nu îndrăznesc să iasă în grădină și nu sunt apărați de nimeni. Suntem toți datori victimelor (nu chiar și celor care hăituiesc animalele, sau caută puii ca să îi vândă pe piața neagră), a căror viață nu a contat pentru stat, în timp ce viața unui urs împușcat fără permisiunea ministrului este evaluat la 20 sau 40 de mii de euro (depinde dacă era permisă vânătoarea în perioada aceea sau nu). Nici în momentul de față, pentru pierderea unui membru de familie în urma atacului ursului, statul nu acordă o minimă despăgubire.

Guvernul cel mai incompetent din istoria după 1989 a țării a fost schimbat, ministrul mediului la fel. Noul ministru, Costel Alexe a fost recent invitat la o dezbatere organizată de Consiliul Județean Harghita intitulat “Workshopul regional al Platformei Europene privind coexistența omului și a carnivorelor mari”, care a avut loc în data de 19 noiembrie. Aici au fost prezentate rezultatele obținute până în momentul de față în cadrul platformei regionale Harghita, într-un cadru mai larg, în context național și european, cu scopul soluționării conflictului între speciile de carnivore mari și om, respectiv reducerea conflictelor între diferite grupări ale societății.

Din păcate, dezbaterea s-a desfășurat în lipsa prezenței lui Costel Alexe, ceea ce a fost remarcat și de Jurgen Tack, copreședinte al Platformei carnivorelor mari din Europa. Pentru decidenți situația scăpată de sub control, viața zecilor de oameni răniți, omorâți și sutelor de animale nu reprezintă un subiect de interes, ceea ce e mușamalizat cu demiterea unor așa-ziși responsabili.